Monkfish
Nu stim cum sa incepem altfel decat prin a spune ca e un peste urat. Foarte foarte urat. Atat de urat ca 70% din el nu se mananca si e destul de greu de curatat.
Dar.
Pentru cine are rabdare cu el, e probabil unul din cei mai versatili pesti ai Mediteranei. Ce ati primit in pachet e coada lui, practic unul din cele 2 lucruri care se pot manca din acest peste. Foarte carnos, cu foarte putine oase (practic doar sira spinarii), cu carne ferma, foarte bine texturata si fara multa grasime. Are un gust foarte putin intens ceea ce il face ideal pentru a fi gatit cu sos (sub orice forma – in tocane, in tigaie, la cuptor, sos sa fie).
Ca sa incepem cu ceva usor, va recomandam o varianta de gatire insipirata de coasta Amalfitana.
Veti avea nevoie de sos de rosii (incercati un bullion din piata, usor picant, sau daca nu aveti drum, puteti lua si o conserva din supermarket ca sa nu afectam prea mult echilibrul macroeconomic precar). Daca mergeti pe varianta de conserva, sfatul nostru e sa adaugati si 2 lingurite de dublu concentrat de rosii (cea mai buna varianta e brandul Sultan) ca sa se apropie mai mult de gustul de rosii. De aici devine mai usor. Sa aveti la indemana: ceapa rosie, usturoi, tulpina de telina (sau Apio, varianta fancy), masline, rosii cherry, optional cateva capere murate si lamaie.
Intr-o tigaie incingeti uleiul, caliti ceapa si usturoiul 2/3 minute, dupa care adaugati legumele si le mai gatiti cateva minute pana prind culoare. Turnati sosul de rosii (sau conserva imbunatatita), ajustati cu sare si piper dupa gust si lasati la foc mic sa se lege sosul, amestecand constant. Intre timp in alta tigaie pregatiti coada de monk 3 minute pe fiecare parte pana cand prinde culoare. Transferati pestele in tigaia cu sos si mai gatiti 7-8 minute pana cand pestele se strange si il puteti desface usor de pe os. La sfarsit presarati putina coaja de lamaie peste si totul e gata.